Cea mai veche așezare umană din zona Clujului datează din neolitic, fiind de altfel cea mai veche așezare umană descoperită în Transilvania.

Istoria Clujului începe de fapt cu epoca romană când după cucerirea Daciei, Împăratul Traian a pus aici bazele unei așezări de coloniști. De-a lungul timpului așezarea s-a dezvoltat și a prosperat grație poziției strategice și comerciale avantajoase. Deși a trecut prin diferite stadii, de la municipiu sub Împăratul Adrian   la colonie în vremea lui Marcus  Aurelius, dominația tătarilor a oferit așezării un caracter agricol cu statut de sat. În ciuda decimării populației din acea perioadă, mari grupuri de sași  încep să se așeze în Cetatea Clujului.

În 1272 Clujul redobândește statutul urban, așezarea dezvoltându-se mult din punct de vedere economic și cultural.

Sub Împăratul romano-german Sigismund  de Luxemburg, Clujul primește dreptul de oraș liber, din acea perioadă existând și prima atestare documentară  a învățământului public în Cluj “Caspar notaries et rector  scholarum”.

Pe timpul lui Matei Corvin, rege al Ungariei, aşezarea a fost desemnată drept „oraşul comoară” al regatului datorită valorii sale urbanistice, economice, politice și spiritual-culturale.

După sec. XVII, orașul  s-a afirmat ca o capitală spirituală a Reformei religioase, actualul centru al oraşului – „vechiul oraş”  –, etalându-şi clădirile religioase şi civile gotice, devenind în această perioadă un loc de afirmare a arhitecturii renascentiste.

Barocul şi iluminismul – dezvoltate după intrarea Transilvaniei sub stăpânirea austriacă s-au manifestat nu doar ca mişcări de idei, ci şi în stilul arhitectonic al unor palate, precum Palatul Bánffy, actualul sediu al Muzeului de Artă. Atmosfera epocii luminilor este cel mai bine evocată în Piaţa Muzeului, unde vechea biserică a mănăstirii franciscane coexistă cu casa oculistului român Molnar-Piuariu profesor la prima școală medico-chirurgicală din Cluj, transformată mai târziu în Liceul medico-chirurgical.

Aproape 100 de ani mai tarziu, în 1872, chiar la începutul existenței Universității “ Ferencz Jozsef”  a fost fondată  Facultatea maghiară de Medicină. În perioada 1888-1901 au fost construite clinicile și institutele Facultății situate pe strada Miko-în prezent strada Clinicilor.

Intrarea Transilvaniei în componenţa României (1918), a permis afirmarea de noi tendinţe urbanistice.Însă pe lângă aspectul arhitectural, economic și social, evenimente notabile au avut loc și pe plan medical.

În 1919 a fost întemeiată Facultatea de Medicină  ca parte componentă a Universității “Daciei Superioare”.  Iuliu Hațieganu a fost numit profesor și decan al noii Facultăți de Medicină. El a fost primul dascăl care a ținut cursuri în limba română, întemeind astfel sistemul de învățământ medical superior în limba română la Cluj.

În anul 1990 Institutul a devenit Universitatea de Medicină și Farmacie, iar în 1992 numele simbol al lui Iuliu Haţieganu a fost pus pe frontispiciul U.M.F..

În prezent aici studiază peste 9.000 de studenți(dintre care mai mult de 2.000 de studenți străini, proveniți din peste 50 de țări).

În 2011 alături de Universitatea Babes-Bolyai, Universitatea de Medicină și Farmacie, a fost clasificată în prima categorie a universităților de cercetare avansată și educație din Romania.

Sub auspiciul unui oraș în continuă dezvoltare economică și culturală, învățământul universitar și postuniversitar  medical din Cluj cinstește istoria și tradiția așezării .